pământul, ca o pâine

în centrul pământului cică e nucleul
care îl ţine cald
deasupra lui e miezul pământului,
apoi coaja pământului, scorţoasă şi neregulată
ca la o paine cu seminţe;
din seminţele de pe scoarţa pământului cresc plante
şi urme de paşi; microorganismele astea de oameni
lasă urme de paşi: de la birou acasă; de acasă la
film, de la film la plimbare.
Mai sînt şi urme apăsate de paşi – ale
celor care fac sex în picioare.
Din scoarţa pământului iese câteodată
un abur, ca de pâine caldă; aburul se ridică la cer
şi uite-aşa se trezesc îngerii păzitori
câteodată
c-o poftă de mâncare
de mai uită de câte unul
dintre noi şi murim din neatenţie;
aşa că ar fi bine să avem
câte o pâine cu noi
când ne ducem.