la margine de oază scorpionul spiridon
se pişa gânditor, la baza unui pom
lângă el veni cu paşi mici un beduin,
işi ridică veşmântul, să se pişe şi el puţin
ţâfnos, scorpionu-şi zise – pfui, să fiu al dracului
ori m-a bătut soarele-n cap, ori te am în vârfu’ acului;
sări într-o clipită să-l inţepe, dar beduinul cu agilitate se feri,
îl luă de ceafă, şi-aşa ajunse spiridon al nostru, pe discovery.
4 comentarii
Pute-ai sa-mi propui un schimb de link-uri nu sa bagi pe acolo mai stiu eu ce reclama disperata de a capta atentia.Uite te-ai ales cu un comment
acuma, că sîntem chit
mai vino, că te invit 🙂
ooo, doamne, "pute-ai"!!!
pentru ca n-aveam nimic sa-ti spun cuvintele incepeau sa curga
ca atunci cand nesperat vine apa calda la robinet
pentru ca n-aveam nimic sa-ti spun vroiam sa imperechez rimele ca macar ele sa fie fericite,
pentru ca n-aveam nimic sa-ti spun scriam cu stanga si simteam cum in mine creste
un copil strain nascut din cuvintele
noastre
