declaraţie de avere interioară
doamnelor, domnilor,
vă salut naiv ciopor,
în astă seară,
la o ţigară,
m-am gândit niţel
şi mi-am pus un ţel -
ce mai tura-vura,
îmi depun candidatura
pentru funcţia de preşedinte
şi mă jur pe cele sfinte
că voi sluji întreg electoratul
şi de duh săracul, şi bogatul
da’nainte, cum se cere –
iată ce îmi e avere:
posed nişte terenuri infinite
pline de lucruri nepovestite
o vilă uriaşă, de neam prost
în care umblă gândurile fără rost,
iar la parter
un atelier
de manufacturat vise
cu ferestrele deschise
(director de vânzări i-o libelulă
din păcate cam credulă)
lângă, ar mai fi un prăfuit şopron
în care zac curcubeul şi-un sotron,
mai am un înger păzitor hain
care se vaită că doarme cam puţin,
o buburuză
care-mi e muză,
prin buzunare
mai am o boare,
două chinchille cam neghioabe
care îmi suflă versurile alea slabe,
o colecţie de icoane pe care o donez
din când în când la rubrica recomandez
şi-o emotivă, mult iubită păpădie
de care-s îndragostit, dar ea nu ştie;
având în vedere cele prezentate
sper să mă alegeţi în unanimitate.