I
câteva bale îmi curg pe braţul creponat al bunicii
mai e un apus şi ceva pân-o să pot alerga licuricii
simt exact cum aţipesc în poalele ei mirosind a curat
sigur voi visa doar lucruri care nu mi s-au întâmplat;

II
asfaltul mi se lipeşte de tălpile tenişilor chinezeşti
o boabă grăbită de sudoare se strecoară la vale pe spate
covorul bătut, un plânset, ceva glume muncitoreşti
merg cu ochii-nchişi pân’ la gard, să-mi arăt că se poate;

III
nu mai scap de gustul ăsta de vară din gură
de praful din păr, de-a gâzelor harababură,
în spate mă-nţeapă tulpinile din mirişte
prin pâlniile urechilor îmi picură linişte;

zilele astea o să mă cam furişez în spatele unor tufe de măcrişe frez dar cum nu vreau să vă deziluzionez vă las cu o retrospectivă a rubricii lovez

aş fi scris despre doi infractori moderni
tinerei, plini de pistrui şi deloc terni
pe numele lor giani bernoulli şi judy krantz
şi despre al întâmplarilor nebunesc lanţ,
iluştrii spărgători de bănci de prin parcuri
puseseră sedentarii de peste tot pe arcuri
şi de o moară de vânt, victimă a unui descânt
care o luase razna şi nu mai vroia să moară de vânt
v-aş mai fi zis şi de adela cea debusolată,
o tânără cometă zurlie şi nepieptănată
dar am lenevit până târziu
şi n-am prea avut chef să scriu

aş fi scris ceva despre alberta, musculiţa
de cum zâmbeşte-n somnu-i ştrengăriţa
prea ghiftuită, printre rămăşiţele de pizza
dar sincer, nu m-a lăsat inima s-o trezesc
aşa că-s pur şi simplu nevoit să lenevesc;

cu mintea hăt! prin mozambic
corpul tânjind după o cafeluţă la ibric
cu sufletul adipos, uşor bulimic
extenuat de orice mizilic
astăzi n-am chef să scriu nimic

(maşină de-aş fi fost, zău, eram într-un service, pe un cric)