Ivcelnaiv

lanț trofic

orice ființă de pe planetă
e hrană pentru altă vietate
mormolocul pentru plevușcă
plevușca pentru știucă
știuca pentru om
omul pentru pământ
pământul pentru plantă
planta pentru gândac
gândacul pentru pasăre
pasărea pentru pisică
mie mi-e foame de tine

ajută-mă, te rog, s-o găsesc

am văzut-o câteva milisecunde în metroul
care trecea pe lânga al meu.
avea cam o sută șaptezeci de centimetri
de culoare galbenă conform centimetrului maică-mii
care a fost primul meu fel de a măsura lumea
(era atât de uzat încât toți centimetrii păreau mai mici,
așa că e posibil să fi avut
o sută șaizeci și cinci de centimetri, de fapt),
și un remarcabil păr creț
care m-a făcut să mă gândesc la transhumanță,
drumul inițiatic al vitoriei lipan care mi-a picat la teză
și la gigi becali.
poate de-aia beau acum un pahar de lapte.
era îmbrăcată în haine simple
făcute pe un vapor din cealaltă parte a lumii
de niște copii cu altfel de ochi decât noi,
cărora e foarte probabil să le faci fotografii
foarte touching când o să mergi
în prima ta vacanță exotica.
așa că, te rog, dacă știi ceva de ea
dă-mi de știre,
n-am nimic să-i spun.

talionul defect

un zâmbet – o floare
un sărut – o sărutare
un vino – un nu mai plec
o poezie, un cântec

un reproș, două suspine
o supărare, două supărări
o ceartă, două certuri
un ochi, doi ochi

vizită la muzeul expresiilor nefericite

nici nu începuse bine vizita
că s-a auzit acea explozie puternică.
noroc că nu erau speranțele mele cele spulberate,
ci ale unei doamne de lângă.
Domnul care mergea, concentrat la maxim,
pe o muchie de cuțit, a tresărit și dânsul, ba chiar
a sărit puțin calul care trecea pe lângă
și și-a băgat picioarele într-o
gălețică plină cu atmosferă incendiară.
Scena, de un dramatism incontestabil,
s-a petrecut sub ochii unui păianjen
a cărui viață atârna de un fir
ce cobora din tavanul muzeului.
Ce făcea păianjenul acolo?
Probabil facea sa fie bine,
pentru ca el n-a pățit nimic rău.
Am ajuns la urma urmei pe care o lăsasem
chiar în fața garderobei, când intrasem.
De acolo, am dat să ies într-un târziu
dar doamna cu speranțele spulberate
care între timp cred că facuse și o cadere
(avea genunchii foarte zdreliți)
mi-a zis că pot ieși doar peste cadavrul dânsei.
N-am văzut unde își ținea cadavrul,
(deși eram dispus să trec peste)
dar am convins-o să stea mai la dreapta,
în calea succesului. A fost fericită, mai ales că avea
o priveliște mai buna din punct de vedere moral.
În curte, mi-am suflecat un pic haina prea largă
pentru astfel de situații, și am trecut grăbit
de un grup de oameni care aveau părerile împărțite.
Brrr. Urât tablou. Mi s-a făcut milă de ei
așa că le-am dat ultima suflare.

dubla 1 tras1

cum în fața furtunii, marinarii coboară velele corabiei,
lasă tot ce ai pe tine să cadă la picioarele tale
în timp ce deschizi fereastra,
să poata vedea și vecinii de vizavi
cea mai recentă ecranizare
după toate pânzele jos

de sus

lumea e un patchwork,
bucăți de cer și pământ
într-o superbă juxtapunere.
noi, oamenii, sîntem cusătura
care le unește.