Ivcelnaiv

16 poezii de iubire pe care mi le-aș fi scris mie dacă aș fi fost tu

12.
nu foarte demult, pe vremea când
eram prințesă în micul meu regat
le-am spus tuturor pețitorilor mei
că doar aducându-mi o așchie de soare
îmi vor putea cuceri inima.
o așchie de soare? mă întrebau ei. o așchie de soare
le răspundeam arătându-le spre zenit. ei închideau ochii
și plecau într-acolo. unul m-a ridicat deasupra capului
și mi-a zis să întind mâna și să-mi iau singură. altul
s-a topit in drum spre soare,
altul m-a obligat să privesc doar in jos
ca să nu-mi stric ochii. o vreme am căutat soarele
cu privirea doar prin bălți și în cioburile de pe drum.
apoi ai apărut tu. ai întins o mână spre pieptul tău,
ai smuls o așchie și mi-ai întins-o râzând.
dar eu nu te puteam vedea
pentru ca eram deja îndrăgostită
de tine.

iubirea e un abandon

câteodată, trebuie să uiți de tine
ca să poți da ce vrea celălalt să primească,
nu ce ai tu de dat.
sînt zile în care lași copilul din tine
să se zbenguie singur, în camera lui,
pentru că tu ai de rezolvat cu omul pe care îl iubești
probleme importante, de adulți.
sînt seri în care
te culci fără o bucată din tine
pentru că ai pus-o în mâncare
și dimineți în care te trezești
fără întrebările pe care le-ai lăsat
pe umărul celuilalt, aseară.
sînt momente în care abandonezi
planurile tale de viitor
și mergi să iei niște roz
de la librărie pentru cele noi, ale voastre.

sticluța pe care scrie iubire

iubirea e un vas transparent,
hai să zicem că e o sticluță.
când ne îndrăgostim, ne pomenim
cu o sticluță plină cu iubire pe etajera din baie.
un fel de gel de duș.
pe măsură ce timpul trece,
ne delectăm corpurile cu lichidul din sticluța
pe care scrie iubire. Lichidul scade,
nu e nesfârșit. cineva trebuie să umple sticluța.
când eu, când tu. când nu mai e nimic
în sticluța de pe etajera din baie,
cea pe care scrie iubire,
înseamnă că iubirea noastră s-a sfârșit.

Cu toții avem slăbiciuni

mie, de exemplu, îmi place să mor
în fiecare zi câte puțin.
mai știu pe cineva căruia îi
place enorm brațul său stâng,
cerului îi place să bea apă
și apoi să vomite curcubee,
frunzelor le place să se îngălbenească – tot timpul
fac așa înainte de despărțire.
apei de la robinet îi place să se audă picurând,
sâmbetelor – să treacă mai repede
iar greșelilor, of ce le mai place
să se repete.

spovedania unui zeu

iertare,
m-am prefăcut că nu existați
v-am jucat pe degete cum am vrut eu;
voi veneați să-mi spuneți ceva la ureche,
eu vă pocneam;
voi vă vedeați de drum,
eu îl răsturnam peste voi;
voi munceați,
eu îmi băteam joc de munca voastră;
v-am lovit în viața asta
de mă dor palmele, cât pentru șapte vieți;
v-am scuipat, inundat, înjurat
v-am călcat în picioare.
iertare, furnicilor.

nedreptatea

lumea e plină de ea; ne-am născut
din nedreptatea
de nu ne alege când și unde;
părinții ne-au nedreptățit,
dacă nu așa, atunci așa.
am fost părăsiți, ignorați,
ironizați,
jigniți,
marginalizați,
bruscați,
subapreciați,
deci nedreptățiți.
acum,
chiar acum, cât vă scriu rândurile
astea, vă nedreptățesc lăsând să
vă tragă curentul de inutil,
pentru că intenționat
n-o să trag ușa concluziei
după mine.

tu dormi, eu dorm

undeva, între umerii tăi care dorm atât de frumos
undeva, sub claviculă, nu acolo, un pic mai jos
inima ta bate acum ceva mai rar
fără poate, fără oare și fără vreun dar
celulele tale se odihnesc
pleoapele se țin în brațe ca doi prieteni
care nu s-au văzut de mult
părul tău nu mai face valuri
degetele tale obosite să tot bată
în clipele zilei de azi, s-au oprit
undeva, acolo, între sânii tăi mici
printre fericiri, neputințe și frici
undeva, acolo sînt eu
și când dormi tu, o bucată din mine
o să doarmă mereu.

răul necesar

buzele sînt făcute să acopere
dinții, care sînt făcuți să mestece
mâncarea, care e făcută să ajungă
în stomac, care e făcut să se hrănească
cu fluturi și de aia câte o dată ne e rău
după ce mâncăm mâncare

visul care înlocuiește visul că voi câștiga la loto

dacă m-ar plăti cineva
să mă gândesc la tine
aș fi deja milionar;
am fi amândoi milionari
pe o insulă cu nume
greu de pronunțat;
am sta leneși la soare,
cu ochii închiși
continuând să ne gândim
unul la altul, atât de frumoși,
că pielea noastră ar obosi
de la atâtea priviri,
atât de îndrăgostiți că iubirea dintre noi
ar ajunge în prime time la știri,
imaginează-ți titlurile:
S-au îmbogățit iubindu-se
Banii curg, iubirea rămâne
S-a dat Jackpotul Iubirii;

iar noi o să pozăm goi, cu spatele
pentru revistele care vând
secretul fericirii cu 9,99 lei.

16 poezii de iubire pe care mi le-aș fi scris mie dacă aș fi fost tu

9.
sînt singură.
doar eu și motanul.
mă uit la un perete
pe care e o crăpătură;
mai vorbesc cu ea, ca între fete
de una, de alta; și știi ce? seamănă
cu un grafic al dragostei noastre; crește mereu;
serile, după ce ne iubim, mai crește un pic;
poate și din cauză că avem patul lângă perete;
deunăzi, mi-a zis că ea a găsit sensul vieții ei –
cică e spre pervaz; eu înca mă mai gândesc,
deși îmi place pervazul;
câteodată, când îi povestesc de tine
și de cât de frumos ești și că cine știe,
poate mă părăsești, intru într-un fel de agonie.
ea îmi tot dă cu pervazul și eu cu agonia.
Cred că te iubesc, undeva,
între agonie și pervaz.

spovedanie

doamne,

odată
am făcut să sufere o piatră –
am dat cu ea într-o pasăre

recunosc
mi-am bătut joc de un cuvânt frumos
i l-am spus unei statui

altă dată
m-am purtat atât de urât cu picioarele –
le-am pus să calce în picioare o stea căzătoare

tot eu
am fost cel care a necinstit secundele
risipindu-le prin locuri imunde

ah!
gingiile mele cât le-am durut
când mi-am înfipt dinţii în coapsa fetei de fier

în ce hal
am poluat Marea Încredere Că Va Fi Bine
picurând pe suprafaţa ei gândul că trebuie avut grija

iertare

inelul vicios

una dintre bijuteriile tale preferate e
un cerc vicios; te joci cu el când discuţi,
când gândeşti, când mă priveşti;
inconştient, îl pui pe braţ,
câteodată îl lărgeşti un pic şi
îl aşezi la gât, dar cel mai des
îl ţii pe degete;
la o privire superficială
seamănă cu o verighetă, aşa că lumea
crede că eşti căsătorită şi te lasă în pace;

pe interiorul lui stă gravat
cu litere de mână umplute cu praf de timp –
te iubesc dacă mă iubeşti

Ai #16

cercetam ochii ei ca
pe un plan de evacuare
dintr-o clădire în flăcări
iar ea mă privea cum te priveşte
un plan de evacuare dintr-o clădire în flăcări –
ireproşabil, distant, neimplicat.

ortografia iubirii

ai putea să-mi spui te iubesc
cu virgulă
ştii tu
virgula dupa care poate urma un dar
sau te iubesc punct
te iubesc două puncte
sau mai rău – te iubesc semn de exclamare
pe groaznicul te iubesc
semn de întrebare nici nu vreau să-l iau în calcul
ai putea sa-mi spui te iubesc cu diacritice
dar ar fi atât de ciudat
sau modernul te iubesc două puncte paranteză
care m-ar scoate din sărite
dar ce bine că mă iubeşti simplu
aşa cum sînt
fără semne de punctuaţie

sînt zile în care sînt zile

sînt zile în care eşti mai fascinanta
ca secundele care trec
mă uit la tine şi uit că de fapt
secundele trec

sînt zile în care buzele tale sînt
mai senzuale decât cuvintele pe care le rostesc
te ascult, dar nu aud
nimic din ce spui

sînt zile în care părul tău
străluceşte mai intens decât soarele
închid ochii şi simt cum dinspre el
vine căldura corpului tău

sînt zile în care tăcerea ta
doare mai tare decât cuvintele urâte
îmi acopăr buzele şi îmi imaginez
că de fapt e tăcerea mea

sînt nopţi în care mă gandesc la tine
mai frumos decât dormi tu
închid ochii şi încerc din răsputeri
să nu te visez

16 poezii de iubire pe care mi le-aș fi scris mie dacă aș fi fost tu

8.
de când ai plecat
am început să bat la tobe.
Mi-am luat un profesor de percuție
și am început să învăț temeinic.
Cică prind destul de repede, tipul
a pronunțat chiar expresia „talent nativ”;
de curând am intrat într-o trupă,
cântăm alternativ, săptămâna asta
pe-aici, săptămâna cealaltă pe dincolo.
După fiecare concert oamenii ne aplaudă,
ne cer bisuri; eu sînt prima care iese la bis.
Solourile mele la tobe sînt foarte apreciate,
colegii de trupă pun entuziasmul meu pe seama
vârstei; eu știu că îl am doar pentru că
îmi imaginez că în locul tobelor ești tu.

cine se joacă cu cine

la green se joacă o piesă de teatru
teatrul se joacă de-a realitatea
realitatea se joacă zilnic cu oamenii
oamenii se joacă permanent cu timpul
timpul – cu feţele copiilor
copiii se joacă cu nervii părinţilor
părinţii se joacă din ce în ce mai puţin
puţinul se joacă de-a nimic
nimic nu se joacă mai frumos
ca privirea mea pe chipu-ţi gelos.

scrisoare de intenție

Bună ziua,
m-am născut acum câteva mii de zâmbete,
am absolvit Școala de Gătit pentru Iubite,
menționez că am o vastă experiența în a face
ochi dulci în timp ce gătesc.
Hobby-urile mele sînt să vă privesc
și să vă șoptesc numele în ureche
deja parcă ne cunoaștem de când iubirea, observați?
Posed abilități deosebite de operare
cu sentimente ușor inflamabile
și emoții de mari dimensiuni,
vorbesc bine limbajul trupului
și foarte bine pe cel al buzelor;
practic de când mă știu înotul
în marea bucurie de a fi, chiar și când
e agitată și vine în valuri.
Vă rog să considerați o posibilă angajare
în caz că aveți disponibil un post de
iubit imperfect.