Ivcelnaiv

e atât de simplu să bei și să uiți

e atât de simplu să bei și să uiți
dar încearcă să nu bei și să nu uiți.
pune-ți un pahar cu apă, așază-te pe scaun,
privește peretele, uită-te la el
pană apare chipul ei, fereastră către orașul
deasupra căruia plutiți îmbrățișați
poposind pe câte un acoperiș de țiglă roșie
doar cât să-i faceți pe cei dinăuntru
să se întrebe cine oare
o umbla pe casă

e atât de simplu să bei și să uiți
dar încearcă să nu bei și să nu uiți.
mergi în parc, stai pe o bancă
și sub pretextul că urmărești zborul unor coțofene
trage cu ochiul la îndrăgostiții care
se sărută cu foc pe banca de vizavi.
spionează-i până devii unul dintre ei
trezindu-te mai apoi într-un air hug carghios
în timp ce ăia doi îndrăgostiți
se holbează la tine

e atât de simplu să bei și să uiți
dar încearcă să nu bei și să nu uiți.
spală-te pe dinți, târșâie-ți papucii
pe parchet, așază-te în pat,
învelește-te cu căldura corpului ei
și visează că ești prins de tornada
sexului ei fierbinte și umed,
îngropat în tsunami-ul părului ei,
sărman naufragiat pe insulele hohotelor ei de râs.
trezește-te ud leoarcă cu senzația că totul a fost real

atunci să te văd

Comentează