Ivcelnaiv

odă cifrei unu

ooo! cât de mult m-ai făcut să plâng, cifră doi.
tu, lebădă care nu te-ai mulțumit
să-mi mănânci din palmă
ci m-ai lăsat fără toată inima.

tu, confortabil fotoliu al îndrăgostiților,
n-am știut niciodată că tu
mă poți ține în brațele tale doar o vreme
și apoi mă vei vărsa pe asfaltul realității

of, mincinoasa de tine,
cu toate arcuirile și toate buclele tale,
cu toate îmbrățișările tale incomplete,
cum de n-am văzut cârligul cu care ne agăți pe toți?

tu, cifră doi, m-ai fascinat cu aerul tău prim
și am început cu tine
când, de fapt, trebuia să îl învăț pe unu,
pe dragul de unu, mai înainte

Comentează