Ivcelnaiv

aștept viza de tine

învăț răbdarea. îmi aștept viza ca să
am și eu un loc căruia să-i spun acasă.
vreau să emigrez în tine
ca tot omul, la mai bine,
ca într-o țară străină
plină de speranță și de lumină
o țară unde e cald și când e frig
care să-mi dea motive să strig
de bucurie.
o țară vie.
unde plouă cu soare,
unde rana nu doare.

vreau să cutreier
geografia accidentată
și greu încercată
de furtuni de uimire,
tornade de nefericire
și cutremure depresive.
vreau să fac hărți fictive
despre cele mai sălbatice teritorii
despre care să pot scrie fel de fel de istorii.
pământul postapocliptic de după depresie
vreau să-l străbat, să-mi fac o impresie
vreau să îmi fac o căscioară
deși veacul o să mi-l fac pe-afară.
pe pământul ăsta devastat de razboi
(cum avem cu toții unul în noi)
încet-încet să încep să cultiv
o modestă cultură de superlativ

căci ce e iubirea, oare
dacă nu plăcuta emigrare
a unuia în celălalt
sub un alt cer, pe-un alt asfalt,
într-o altă geografie
necunoscută, străvezie

Comentarii

  1. Ionica

    Viza e aprobată! Ce bucurie!!!
    Să ne trăim visul…nu-i nebunie!
    N-aş fi crezut că va veni aşa o zi
    în care nu ştiu ce să fac…şă ţip, să plâng,
    să sar într-un picior…(nu, n-o să mor)!!!

  2. Ra

    Viza zici?
    Grea încercare
    Pt firul elastic din răbdare…
    Ești de o vesnicie aici!
    În interior.
    Explorator.
    Hoinar temporar…
    Mă gâdili îngrozitor
    Cu tumbele tale de actor
    În petecul modest de superlativ
    Sau în cultura superlativă de modestiv.
    Declanșezi zâmbete meteo-neprevazute
    Chiar în furtunile acute și în ploile mute.
    Arunci curcubee brute,
    Scrii vrute și nevrute,
    Cartografiezi terenul accidentat de război
    Pentru un timp sau doi,
    Apoi atipesti tihnit în noi :).

  3. PXD

    „pe pamantul asta devastat de razboi. cum avem cu totii unul in noi”

    Superb.

Comentează