Ivcelnaiv

dacă iubirea ar avea un corp,

doamne, ce satulă ar fi de toate privirile,
degetele, răsuflările
care o pipăie prin cele mai intime părți
în copilăreasca încercare de a afla ce are pe dinăuntru;
dacă iubirea ar avea un corp,
ar fi stăpânit de o scârbă viscerală față de toți poeții ăștia
care își fac mâna pe ea, în anticamera consacrării,
gâdiland-o cu mâinile lor fine, de poeți,
doar-doar o scăpa vreo metaforă
pe care să n-o mai fi auzit nimeni;
dacă iubirea ar avea un corp,
acesta ar fi plin de cicatricile greșelilor noastre
atât de plin încât și cicatricile ar fi pine de cicatrici;
daca iubirea ar avea un corp,
atunci acesta ar învăța să alerge doar ca să poată fugi
cât mai departe de noi când împlinește 12-13 ani.
dar iubirea chiar are un corp,
privește-te cu atenție.

Comentarii

  1. nu conteaza

    Da, multumesc…
    Acum… astept sa iesi din starea asta, in care te afli de ceva vreme. Sunt cam pretentioasa, asa-i?! Poate si un pic nesuferita, mai mult…

  2. M

    daca iubirea ar avea un corp,
    ar spune „te-am iertat deja: si ieri, si azi, si maine”..

  3. valentina

    „daca iubirea ar avea un corp”….m-as muta in tarile calde unde soarele nu m-ar lipsi de umbra iubirii……

  4. din dragoste de carte – diminetideoctombrie

    […] dubioase si distructive ale multor aspecte din viata: dragoste (sarmana, de departe cea mai abuzata, in noi si umilitoare feluri), suferinta, […]

Comentează