Ivcelnaiv

Pământ, aporte

Îl știm cu toții pe Pământ,
acest superb animal de companie;
hei, Pamant! îl strigăm și la primul cuvânt
e gata să împartă cu noi tot ce știe

adorabilă rasă, o norocoasă încrucișare
de atomi bine dispuși care s-au întâlnit
la distanța potrivită de soare
și înca nu s-au despărțit

ce frumos și ce calm te rotești
tu, Pământ, în jurul cozii tale
e admirabil cum nu amețești
iar noi, odată cu dumitale.

O, ce ne mai place sângele tău
neputincioși, îi cădem în ispită
noi, acești adorabili păduchi
pe spinarea ta năpârlită

Comentarii

  1. cmp

    pronumele personal de politete in cazul acuzativ este, ca si in nominativ si vocativ, „dumneata”; de ce folosesti „dumitale”, forma lui pentru genitiv/dativ?

  2. cmp

    aceeasi greseala o faci si in „SMS125″:Ce dor mi-e de dumitale, domnișoara dresor//”, corect fiind „dumneata ” si nu „dumitale”; poezia presupune si ceva gramatica, draga Iv!

  3. Thea

    Poate foloseste „dumitale” ca sa arate familiaritatea ta fata de acea persoana. In „SMS125”, „dumitale” are mai degraba un rol ironic, tocmai, ca sa arate legatura sa apropiata fata de „domnisoara dresor”. Ai dreptate ca din punct de vedere gramatical nu e bun, dar in poezie si in limba romana, exceptiile sunt atat de multe incat gasim si exceptii la exceptii. Iv stie gramatica, e doar o persoana ironica insa :3

    • admin

      mulțumesc. n-aș fi știut să explic mai bine.

  4. Thea

    Oricand :3

Comentează