Ivcelnaiv

BARDEZI

se făcea că oamenii buni aveau picioare luuungi-lungi
iar cei răi aveau picioare scuurte-scurte.
eu aveam picioare lungi.
atât de lungi, că din doi pași
am intrat pe o ușă deasupra căreia scria BARDEZI.
am cerut un campari fără gheață. chiar când barmanul
îl turna, au năvălit de afară mulți-mulți oameni
cu picioare scurte. unii păreau a avea bazinul
direct pe glezne, atât de scurte le erau picioarele.
au sărit pe mine, lovindu-mă cu piciorușele lor scurte,
cu capetele lor stâncoase și cu palmele lor jilave.
am dat să mă apăr, dar îmi era prea sete.
din păcate, barmanul pusese și gheață, din belșug, chiar;
iar omuleții mă loveau de nu puteam ține paharul în mână.
l-am lăsat deoparte și i-am privit mai atent.
atunci am observat că eu eram fiecare dintre ei.

Comentează