Ivcelnaiv

lecturând un fag

era așa o tăcere în pădure, ca-ntr-o bibliotecă.
mirosea frumos, a istorie și a viu.
am citit din priviri un fag mai acătării
și i-am zis: măcar să ajungi într-o zi un asimov,
un sorescu, un saramago, puștiule.
și nu o știre despre zăvoranca.
n-am reușit să-l citesc din scoarță-n scoarță
așa că am îndoit o frunza în locul în care am rămas
și l-am lăsat la locul lui,
pe noptiera de mușchi.

Comentarii

  1. instcris

    Asa e bine, frunza sa stea intotdeauna in inima cartii, ca sa stii ca mai ai multe pagini de citit.

  2. nota bene

    un fag tanar si nelinistit, prea tacut
    pentru raspunsurile de care ai nevoie…
    dar in varsta, exact cat sa-ti atraga atentia
    sa te uiti dincolo de muschii verzi ce-l inconjoara.

Comentează