Ivcelnaiv

urmirare

urmele pașilor tăi,
unu’ bun și patru răi
dup-un drum lung și anevoios
m-au dus într-un loc așa de

Comentarii

  1. Ra

    Sunt un păstrăv curcubeu alunecos
    Ma scoți din apa cu mâinile tale de solz osos
    Pana când curcubeul îmi pălește pe inserat:
    Mi-e dor de udul apei – plămânii mi-ai înfrigurat!
    Si când simt blând că-mi ațipește inima
    Si ca aluneca nepăsătoare
    In noaptea de visare,
    Când simt c-aproape-s inecat
    De atâta vânt uscat-
    O mana iarăși ma cufunda:
    Viata plămânii mi-i inunda!
    Sclipesc in ochi si- n curcubeu
    Dorința (cat ar fi de greu)
    Am sa învăț neaparat
    Înotul asta pe uscat! 🙂

  2. to be continued...

    loc aşaaa….. adică plin de neurme dese?

  3. o vorbă

    pașii răi care se duc nu pleacă
    de bine ce stau înfipți în loc
    mai ales când inima nu vrea să treacă
    în hotarul măștilor de foc,
    așadar, când e sa fim negați cu sete
    fiecare își are propriile pretenții,
    după cum spune și vorba veche
    iadul este pavat cu bune intenții.

  4. @o vorba

    poate inima mult prea vrea, dar pasii stau infipti in pamant, in expectativa…

Comentează