Ivcelnaiv

la doctor

trandafirii îmi put,
aripile mi s-au făcut cu cinci degete,
sâmbetele îmi sînt luni,
cocorii au început să-mi evite
delta Sinelui,
soarele mi-e lună,
din urechea stângă nu mai pot scoate un
țipăt de albatros,
ochii mi s-au îmbolnăvit de întuneric,
pe prezent mi-au ieșit mari pete de ieri,
mă ține ceva în zona adâncă
a ființei,
îmi lipsește nu știu ce de nu știu de unde, doctore,
i-am spus.
doctorul a zâmbit.
sînteți bolnav de viață.
trece, nu vă faceți griji

Comentarii

  1. Ra

    Ia un cos si arunca trandafirii
    Vizualizând cum primul spin de jos
    Neatinge cercul buzei lui.
    Desfa-ti degetele aripilor,
    Si du gunoiul intr-o sambata-luni.
    Lăsa delta Sinelui sa se bronzeze tacut la luna, fara cocori si fara țipete de albatroși!
    Ochilor bolnavi de întuneric da-le sa mănânce
    Niste litere fosforescente!
    Petele de ieri freaca-le intens cu niste acid acetil- salicilico- amnezic
    Sper sa nu ti-l afecteze si pe azi, rezista daca e bine fixata culoarea…
    Iar pentru sinechiile din zona adâncă a ființei
    Singura rezolvare e chirurgia cu lama lui doare!
    La sfârșit sărbătorește cu salve de sanatos-tun! 🙂

  2. half million cranes

    cocori si delta Sinelui…hm…parc-ai sti tu ceva,
    cand „Cel care cheama ecoul” e pe noptiera mea…

  3. medicament eliberat fără rețetă

    de la gând la cuvânt e un singur pas,
    de la cuvânt la faptă e mai mult, un ceas.
    dacă zicem, nu înseamnă că facem consecvent
    (dar putem răspunde la impertinențe și pertinent, depinde de moment).
    uneori cuvântul nu lasă înainte fapta să treacă
    rămânând neînduplecat la stadiul de poantă-ironie seacă.

  4. un a

    cere-o contraexpertiză, repejor,
    doctorul ăsta mi se pare un gafeur,
    viaţa-i pe cât de cea mai grozavă boală, pe-atât
    de iremediabil nevindecabilă încât,
    odată ce te-ai pricopsit cu ea
    de viaţă nicicând nu vei scăpa;
    ba chiar, multor pacienţi li se pare
    că-i atât de frumoasă, încât nu-i de mirare
    că şi-o dau unii altora, în perechi,
    pentru-a multiplica vieţi noi dintru cele vechi.
    simtomatologia nu poate fi stabilită definitiv
    pentru că variază, în funcţie de-un ax fictiv
    ce susţine-ntr-o parte Eul şi-n cealaltă actul său de-a simţi
    iar după o generaţie, când cei doi prind a se toci
    sunt schimbaţi cu alter-euri şi simţiri netocite
    şi Viaţa-şi continuă călătoria, tot înainte…

    (P.S. simtomele pe care le prezinţi mai degrabă sînt
    consecinţa inflamării nervului poetic din gând.
    se vindecă rapid, fără sechele, c-o doză de eros-soli
    şi-o infiltraţie în Sine cu veşti bune de la cocori.)

  5. un a

    evident, erată – simPtom..

Comentează