Ivcelnaiv

*****

o firimitură de păcat nemărturisit
e mai grea decât muntele de suferință
născut din recunoașterea lui

Comentarii

  1. Ra

    Perseverez
    Sa m-antrenez
    Saptamanal
    La box emoțional 🙂

  2. un a

    … a cumpănit cuminte o conştiinţă,
    şi câteodată nici măcar izbăvirea păcatului
    nu mai poate înălţa povara dinspre fiinţă

  3. m

    Dar mai intai sa ne gandim ce e ala pacat,
    Daca nu e ceea ce noi numim un gand ciudat
    Macar o fi constiinta unui fapt infinit eronat,
    Pacat e atunci cand nu te gandesti la cainta
    Si nu te mai cunosti pe tine insuti in fiinta
    Dar te astepti mereu la o mare recunostinta,
    Pacatul e ceea ce ai pe a ta constiinta.

  4. un a

    …Poveste de-adormit păcatele…
    Trezită din vis, Curiozitatea se miră Sinelui-
    auzi, tu ce crezi c-a fost mai întâi,
    păcatul, recunoaşterea sau greutatea lui?
    Logica intervine cu didactic plictis:
    „păcatul cu greutate” este un cras truism,
    iar recunoaşterea fără păcat – neant prăduit de-abis!
    Conştiinţa se simte, mustrând tranşant, axiologic:
    păcatul nerecunoscut nu-i nepăcat, dar nici păcat mai mic,
    iar mai întâi, paradoxal, fu „consecinţa” – e răspunsul aprioric.
    Un Înger slab de gură zice- ştiu eu, ştiu eu, de fapt
    am fost chiar acolo când s-a întâmplat –
    atunci, un fapt mărturisit fu botezat „Păcat”.
    Când părinţii lui, d-na Greşit şi d-nul Greutate
    au divorţat şi-au plecat în străinătate,
    l-au părăsit, şi Păcat a locuit mai departe
    cu bunicul patern, alintat „bunul Suflet” de toţi.
    Păcat Greutate e mare acum, crescu frumuşel de 3 coţi,
    însă de lângă bun să-l desprinzi nicicum nu mai poţi.
    Da’ Globul de Cristal mi-a şoptit ieri tremurând
    că Păcat c-o fată, Eva Rai, se va iubi-n curând
    şi-o să se mute-n Livada cu Mere de la alţii din Gând.

Comentează