Ivcelnaiv

să nu uit

sînt melcul care-aleargă
atins de un blestem
visând să-și depășească
condiția de melc

sînt frunza ce nu cade
toamnă, nu-i faci de hac!
în loja crengii, comodă dânsa șade
dorind să vada iarna din copac

oh, da. sînt firul de nisip,
materie primordială a visării,
ce s-a lipit de suflet, pe sub slip,
odată cu acea secundă de pe malul mării

Comentarii

  1. instcris

    Cel mai bine ar fi sa-si continuie singur drumul acest melc incet, firul de praf l-ar face sa stranute intr-atat incat ar indeparta funza cazuta, nu ar mai avea cum sa o depisteze nici macar in vis, un vis apropiat de realitate.

  2. @instcris

    Melci sau fire de nisip suntem cu totii, numai ca nu toti alargam visand sa ne depasim conditia, in ciuda furtunii, vantului sau toamnei…

  3. :)

    sa nu uiti niciodata…

    sa-i dai melcului ideea
    ca menirea lui este sa zboare!
    prinde-l de coarne cu amandoua mainile
    infasca-l afara din cochilie
    strange-l la piept cu putere
    roteste-l de trei ori in jurul capului
    si apoi arunca-l in zare…
    ai sa vezi,
    se va intoarce la tine pasare.

    sa-i dai frunzei ideea
    ca e facuta pentru a ramane pe ram!
    cuprinde-i obrajii in podul palmei
    inlatura draperia oarba
    ce-n nelinisti imbraca oglinda pe care scrie
    „fricile nu se inving alimentandu-le!”
    las-o sa traga adanc aer in piept
    si apoi indeamn-o sa priveasca prin noul geam…
    ai sa vezi,
    se va intoarce la tine verde.

    sa-i dai firului de nisip ideea
    ca s-a nascut pentru a cladi castele de visare!
    scutura-i panzele de praful inecacios al ranchiunii
    picteaza-i intelegerii neintelese un zambet pe punct
    respecta-i secundei dreptul de a fi secunda, apoi
    toarna pe toata lungimea plamanilor lui de fir
    un dor vechi, ce arde mocnit
    si lasa-l sa curga in cascade albastre…
    ai sa vezi,
    se va intoarce la tine frumos cum era odata.

    sa nu uiti…
    numai bine! 🙂

  4. @:)

    Doar omului i-a venit ideia zborului
    Si a fugit repede sa-si faca aripi.
    Ic si le-a facut din ceara,
    Unii mai cu picioarele pe pamant
    Au ales un material mai solid si elastic,
    Pentru a putea plana in zbor,
    Dar si asa,
    Fara a baga de seama,
    Se prabuseau intr-o secunda.
    Doar unii mai intelepti
    Si-au facut aripi din vise,
    Pentru a ptea zbura sus, tot mai sus
    Pana la stele,
    De cate ori inchideau ochii si priveau spre inima.

  5. Elena

    Superb!

Comentează