Ivcelnaiv

turnul cu ceas stricat

cad cărămizi din mine,
mă doare un crenel
prin ochiul orb, eu, timpul
nu îl mai văd, dar el

nici n-are milă –
mă plouă și mă vânt.
iar trecătorii-n silă
mi-aruncă vreun cuvânt

sînt bântuit de păsări
ca niște gânduri negre
ce mi-au umplut mansarda
de prevestiri funebre

am ruginit la tâmple
speranța mi se curmă
aștept să se întâmple
minunea de pe urmă.

Comentează