Ivcelnaiv

ochi pentru ochi

lasă-mă să te las
într-un mare impas
vedem noi care pe care
doare mai tare

Comentarii

  1. amanda

    admirabila rationalizare

  2. Nobody

    Te ajut şi eu, păi se poate?
    Stai să vezi cum o-mping de la spate!

  3. mariaiai

    oricât
    te -a durut
    eşti
    de nerecunoscut

  4. 2 aripi si-o broboada

    urat duel , si grea provocare….sa te ajut sa „doara mai tare”
    ia ochiul meu,
    si aripa mea dreapta,
    si roata de rezerva,
    punga cu covrigi si rima toata,
    desperecheata, dezlanata, nepieptanata
    si fa pace o data!
    cu tine, cu mana ta stanga a mai natanga de stie sa scrie la luna si sa se inchine, pe racoare , la soare
    nu-ti mai dori sa stii „care pe care”
    nu merita efortul, vei vedea si singur…ai rabdare

  5. C.

    Ce mai copilarii…
    Parca n-ai putea spune si tu ca toata lumea,
    Sincer si curat
    Ca inca nu te-ai saturat de cutreierat!

    Eu una, oricit de dureros sau ne, ar fi,
    Nici nu m-as obosi
    c-un razbunat…

  6. anonim

    Nu stiu din care pricina, un vis straniu
    mi-a patruns miercuri noaptea in minte.
    se facea ca ma aflam pe un taram necunoscut
    de o frumusete greu de descris in cuvinte… iar eu
    ma simteam de parca as fi vizitator intr-o carte
    numai cu frumusetile lumii in ea adunate.
    in acele locuri, cerul era mereu
    de un albastru atat de senin, ca pana si norii
    indragostiti de minunata-i culoare
    paseau atenti pentru a nu lasa in popasul lor
    mai mult decat niste urme mici, usor trecatoare.
    vantul isi umfla zi de zi din toate puterile obrajii
    sufland peste vazduh cu tone de liniste, in rafale
    dupa care pornea sa le dea binete copacilor
    ce prietenosi ii zambeau cand el le iesea in cale.
    firele de iarba imbratisau intr-o dulce leganare
    florile proaspat nascute pe campii, iar undeva
    langa un lac azuriu, razand in gura mare
    se zbenguiau strengareste niste copii.
    animalele, prinse in jocul de-a v-ati ascunselea
    alergau nestingherite prin padure
    ciulindu-si incantate din cand in cand urechile
    la duelul pasarilor pe ritmuri de iubire.
    ……………………………………………..
    Cu ochii cat cepele, priveam de jur-imprejur
    bucurandu-ma de acest favor minunat; dar
    pastrandu-mi totusi realismul, am intrebat
    (intr-un amestec de indoiala si placuta mirare)
    unde au disparut sau cum de nu-mi ies in cale
    lucrurile rele in acest meleag fermecat.
    le-au furat oamenii mari, imi raspunse soptit
    un inger, continuandu-si apoi drumul grabit.
    am alergat dupa el sperand sa faca o minune
    sa le schimbe oamenilor mari obiceiul
    cand fura, sa isi doseaca in buzunare
    exemple primite de la copii sau natura.
    n-am avut insa noroc sa-l mai gasesc
    s-a facut joi si a trebuit sa ma trezesc.

  7. mariaiai

    revin
    pen ‘ că
    am mai afirmat
    aspru şi apăsat
    cândva undeva
    că doare tare
    şi fără
    care pe care

Comentează