Ivcelnaiv

toamna, frunzelor

cine știe la ce șantaj le supune
ploaia pe frunze de le face
să se înroșească de rușine

cine știe ce secret îngrozitor
le șoptește vântul frunzelor de le împinge
să se arunce în gol

cine știe ce neliniște macină
conștiința de fier a frunzelor
până o face să ruginească

cine știe ce bârfă află frunzele
din ciripitul vrăbiuțelor de se îngălbenesc
de gelozie și părăsesc copacii

cine știe cum ajunge soarele
idolul frunzelor, de toate
se fac portocalii și apun, ca El.

cine știe? toamna știe.

Comentarii

  1. paTRu

    Cine stie cum toamna,
    la sfarsitul frunzelor
    imbie.

  2. Lia

    Nu am nimic mai inteligent de spus pe moment decat .. Foarte frumoase versuri. Mi-au mers la suflet !

  3. tOamna

    Cine stie ca toamna, copacii ascund secrete de peste vara pastrate… si cine stie ca toamna, pasarile ciripesc vise de mult uitate

  4. Maria

    da, superb ai invelit frunzele in cuvinte ce nu ruginesc

  5. adelina

    Finalul este sec pentru o poezie asa frumoasa. Ai taiat-o de la jumatate, pur si simplu. Parerea unui anonim care simte altfel poezia.

  6. Anonim

    Geniala!:)))

  7. Cristina

    Cine stie, de ce El, soarele a apus si ea, frunza a ruginit? Din prea multa ardoare?

  8. eli

    superbe versuri…!!!! ma inclin….

  9. Nicolae I

    Superb! pur si simplu superb

Comentează