Ivcelnaiv

nereușită

ca o cuvertură mare
pufoasă, odihnitoare
ca un bloc vechi, decrepit
sau un crin cam veștejit

încerc să-mi definesc oboseala
din minte, poetic; dar nu reușesc.
și pe măsura ce-ncerc, fac greșeala
de a gândi și parcă mai rău obosesc

Comentarii

  1. mariaiai

    oboseala
    poetică
    la cuvertură
    o petică
    din crin vestejit
    de -atâta -nflorit

  2. mariaiai

    sau – de prea – iubit , da , prea iubit

  3. Maria

    eu încercam să mă scutur de ea
    dar tot scuturându-mă aşa
    am obosit şi mai tare;
    mai rău e că mi se pare
    că nu trece nicicum,
    chiar dacă nimic nu fac acum;
    dar hai că tac
    să nu te-ncarc
    şi cu oboseala mea
    ca nu cumva
    să încerci şi pe ea
    să o defineşti
    şi iar să gândeşti
    mai bine mă car
    în pat sau hambar,
    nici nu zici că-i abia dimineaţa
    dar-ar naiba-n ea de viaţă
    am obosit şi să scriu,
    se face tare târz..

  4. Doar o femeie

    Miercuri pari ca nu ,,lovezi”..
    Esti doar ,,lovit”
    Sper sincer ca te-ai odihnit

  5. C.

    uita de minte daca te oboseste
    simte si lasa-te purtat de simtaminte.

  6. m

    iubeste, iubeste,iubeste,
    chiar daca oboseste…

  7. @C

    „Tu nu intelegi ca cel mai greu este sentimentul?
    Tu nu intelegi ca sentimentul unei pietre
    o smulge si o zboar si-o atarna
    si-o pluteste?”

  8. paTRu Tatiana Romila

    obosesc cand gresesc,
    cand nu reusesc
    ma simt cam vestejit
    cu-un aer decrepit

  9. cam asa

    Uneori te saturi de cautari, chiar si de iubit,
    Oboseala te doboara, iubirea te doare,
    Scoti totul cu un cleste si lasi sangele suvoaie.
    Un om puternic trebuie sa reziste.

Comentează