nu mai e timp

mai e timp! chiar si pentru a ameti de la cat de repede se invarte pamantul … 🙂

Noi nu, dar voi da.

Cu vocea-i ragusita de rugina
din vechiul turn un orologiu anunta
ca miezul noptii tocmai sta sa vina
cand tu, tacut, ai aparut pe strada mea.
E fix, imi amintesc, asa mi-ai spus
in timp ce mana mi-ai cuprins-o intr-a ta
si, strecurandu-mi in causul palmei fisa de-un minut,
te amuzai de licuricii din privirea mea.
Hai, hai grabeste-te, ar fi pacat
sa risipim pana si o secunda
oricum, cred, o minune s-a-ntamplat
sa prindem caruselul in ultima runda.
M-avertizasesi ca va fi ametitor pentru-amandoi
dar si periculos pentru acele ganduri
ce nemiloase varuiesc noptile-n alb.
Stii, le-am pierdut si eu, tot pe aici,
chiar in mai multe randuri!
Ai reusit a le recupera?
te-am intrebat abia soptit
simtind un nod ce imi urca spre diafragma.
Nu, niciodata, mi-ai raspuns, toate-au zburat
si inghitite-au fost de gaura cea neagra.
Am inceput sa ne-nvartim si totul
atat de uimitor era…
dar eu, crezand ca-mi pot pastra controlul,
am desemnat punct de reper o stea.
Tu insa, mai agil din fire,
in timp ce eu ma desfatam cu alte zari,
hat! ai furat acea steluta
si de indata mi-ai si prins-o-n par.
Si eu am ras
si tu- ai spus multe
tot ce putea sa-ncapa-ntr-un minut
si m-am trezit doar cand cocosii au inceput sa cante
si iar am ras
si iar te-am auzit.

@C.C foarte frumoase gandurile tale

Naive Iv,m-ai daramat!
Acel minut…de ce in pat?
Din infinitul univers
alt loc abstract
demn de un vers
puteai alege ca poet…
Iubita ta oare ce zice
Ca pentru ea nu ai minute?
Si daca unul l-ai mai stors
Pe pat l-ai pus
dar ce folos?

nu mai e timp nici cât un fir de soare,
nici cât un val spulberat
de mare.
nu mai e timp
decât pentru o bătaie de inimă.