timp și contratimp

prieteni, pierdem prea mult timp.
așteptăm luni de zile o vacanță care
nu durează luni de zile
le arătam oamenilor dragi că ne pasă
de ei doar de ziua lor
ne amintim că îmbătrânim doar de ziua noastră.
a mai trecut un an, ia uite ce-am îmbătrânit,
așa ne spunem. vă zic, trecem prin timp
ca lebedele prin apă.
curg secundele și umplu paharul
de cristal care este prezentul.
sar secundele în jurul nostru
ca popcornul poc poc poc
trec secundele și tare rău îmi pare că n-au palme
să ne și pleznească sau să ne mângâie pe creștet
ca să știm că trec.

sînt undeva în mijlocul vieții, prieteni
într-un punct în care simt
că pentru fiecare secundă care a trecut
va fi una care va veni. timp și contratimp.
sînt în punctul de echilibru în care nu îmi pot aminti
copilăria fără să mă gândesc la bătrânețe.
nu mă pot gândi la toate câte am facut fără să
mă gândesc la toate care mi se vor întâmpla.
așa că va zic: prieteni, pierdem prea mult timp.
să facem, deci, ceva cu acest contratimp din care tocmai
a mai trecut niște timp cât ați citit aceste rânduri.
sper să fi fost secunde cu palme.