ne-am îmbrățișat cei mai buni prieteni din copilărie
ne-am salutat pentru ultima oară vecinii
ne-am sărutat pe gură foștii iubiți,
apoi ne-am luat la revedere de la mame și tați.
ne-am facut bagajele, în gențile alea frumoase
care se închid greu, lăsându-ne afară hainele de călătorie,
le-am luat pe noi, am mai fumat o țigară
uitându-ne cât de frumos ninge afară
apoi, ne-am cunoscut
7 comentarii
ce bine e atunci
cind calatoria asta
dureaza mereu
fara grija bagajelor
pe care nu le-am mai deschis de mult!
Die größte Reise des Lebens…
🙂 Minunate versuri, Iv!
” …apoi neam cunoscut” ? adica? cred ca m-am prins dar nu’s sigur. Putin ajutor? 🙂
ne-am pregatit pentru „marea cunoastere”…
Daca poezia asta m-a facut sa plang inseamna ca:
– e ceva in neregula cu mine?
sau
– e ceva in neregula cu calatoria mea?
înseamnă că plânsul e bun
[…] pajiște de parc, o fată cu un ogar și un băiat cu un golden retriever au pornit împreună în cea mai frumoasă călătorie, vorba lui […]
