tot curcubeul
de la mine pân’ la tine
s-a curbat un curcubeu
când te văd acum îmi vine
să te fac să plângi mereu
căci, se știe, rogvaivul
crește doar cu lacrimi, ropote
tot la fel cum portativul
bagă-ntr-ânsul numai note
ce frumos e curcubeul
dintre ochii tăi cei plânși
și furtuna din defileul
nervilor mei cei ascunși
stăm și-l admirăm acuma
ore zile ani întregi
noi și un copil născut din spuma
cerții unor bieți moșnegi
Tastatura cu suflet [8] | Sunt un grapefruit wordpressian, scriu cu vitamine…
[...] Din cauza Claudiei am pierdut eu vremea, în mod frumos, citind Tot curcubeul. Vă recomand şi vouă beţia de cuvinte; ivcelnaiv scrie aşa de [...]
Imi place
sublim!