paznicul octav de la fabrica de piane
îi controla pe muncitori
seară de seară
să nu fure de prin fabrică
piese

octave, octave, mai închide și mata ochii
că noi aicea ne ocupăm cu muzica
și muzica se ascultă cu ochii închiși,
îi mai arunca căte unul în glumă

însă nea octav îi punea să ridice măinile în sus,
să depărteze picioarele
și îi verifica până la piele

dar muncitorii, șmecheri
ieșeau cu buzunarele doldora
de tot felul; ce sînt astea din buzunar
îi intreba paznicul
clipe, nea octave, clipe
mă, sigur nu sînt clape
nu sînt nea octave, sînt clipe,
nu te uiţi la ele ce albe și ce negre sînt
ca toate clipele,
da’ în sân, aicea, ce-ai
aoleu, îi luasem o floare lu’ nevastă-mea
da’ văd că s-a desfăcut și m-a umplut de
petale,
petale, ai zis, sigur nu-s pedale
de pian că mie așa-mi seamănă, zicea paznicul
hai mă octave, mă jignești, nu vezi ce frumos miros
și îi băgau sub nas pedalele care miroseau a
parfumul lor ca doar le ținuseră în sân

și tot așa până a dat faliment
fabrica de piane
ca toate celelalte fabrici de piane.