adio
dimineţi, nopţi, zile
şi ani şi secunde
şi piese de teatru şi
prânzuri şi sărbători
şi vizite la părinţi şi
soare cu dinţi
şi minute şi ore şi ani
şi drumuri cu maşina la botoşani,
mi-ai umplut urechea
de mugete, icnituri
mici înjurături
strigăte, chiote,
telurice zgomote,
şoapte şi
posibile fapte
crede-ma, am urechea atât de plină că nu mai e loc
de un îmi pare rău,
nici de un iartă-mă,
nici de un scuze
nici de un sory
zis pe fugă, şoptit
şi greşit
mai am loc doar
de patru litere;
te las pe tine să alegi dacă
îmi zici
pa pa
sau
adio.
daca in urechi nu mai e loc de atatea litere, poate inghesui cateva in inima.
prea trist finalul :(
e tot… Biografie? :) deh, femeile, curioase…
ash…
nimic din ce scriu nu e biografie; dar tot ce scriu e inspirat din biografie :)
Unde mai este alegerea sa,/
Daca din titlu e “adio” fara “pa pa”? :)
e o sugestie de răspuns/ preferința autorului, adica//
pa, pa poate fi pe curând,
însă adio e deznodământ…
mai pune un r la sorry, pentru exactitatea poeziei visatoare
cu bine,
mai citeşte o dată, mai atent(ă), te rooog