Ivcelnaiv

fifi şi-a privit in ochi destinul

azi am ajutat o omidă să treacă strada;
am calculat – făcea cam trei centimetri pe
minut, strada avea cam trei metri plus
trotuarul şi rigola – şase metri, cu totul

în total i-ar fi luat cam o sută nouăzeci
de minute, asta dacă ar fi ajuns – să nu uităm
de traficul de pe străduţă, de vrăbiile tupeiste,
sau de ţâncii curioşi să afle ce are pe dinăuntru

am încercat să mă pun în pielea ei
păroasă şi moale, am ales o frunză care
mi-ar fi plăcut mie dacă aş fi fost omidă
şi am depus-o acolo, printre nervuri,

nu înainte de a o privi în ochi
şi a-i spune asta se cheamă destin, fifi

Comentarii

  1. Suflet de curva

    :))) foarte..creativ

  2. Anonymous

    Dacă n-ar fi "fifi" (adică, dacă ar fi mai mult decât omidă, nu?), cred că ar sfida şi ar râde destinului.

  3. vers.ata

    Savantii au descoperit ca metamorfoza nu sterge amintirile unei omizi,/
    Asadar, Fifi va fi recunoscatoare destinului cit timp va trai ca fluture…o zi. 🙂

Comentează