Ivcelnaiv

fiecare cu colivia lui

azi m-am întâlnit cu cea mai tristă pasăre din lume
dar m-a rugat să fiu discret, deci nu dau nume
era închisă într-o prea mică şi anostă colivie
şi-mbufnată, moşmondea la o bucată de hârtie

vreo cinci minute cât i-am admirat penajul
mi-a ciripit într-una descriindu-mi peisajul
pe care-l vede ea din colivie, printre gratii
şi cum vin să îi vorbească doar pramatii

ba că un beţivan i-a zis aşa vorbe obraznice
de-a trebuit să vină cu jandarmii să-l ridice
ba că o doamnă cu machiaj prea abundent
a cam jignit-o c-un limbaj condescendent

iar un copil privind-o-n ochi cu duioşie
hm! i-a borât calm pe pervazul de la colivie
şi maică-sa, calm, cu naturaleţe i-a cerut
un şerveţel, să-l cureţe pe nou-născut

în final, doamna coţofană mi-a luat formularul într-o doară
făcându-mă să nu mai vin în veci la administraţia financiară

Comentarii

  1. cristina turcescu

    Această postare a fost eliminată de către un administrator de blog.

  2. cristina turcescu

    Această postare a fost eliminată de către un administrator de blog.

  3. camouflage101

    A fost un adevărat deliciu
    Să găsesc în ultimul vers un indiciu.

  4. Mihai Paun

    Foarte misto! mi-a provocat un zambet prelungit

  5. metafizicx

    e ok as zice:)

  6. ebobita

    Dupa cum a fost descrisa cotofana,
    Pe la sectorul 5 pare a fi profana.

  7. vers.ata

    Cotofana grabnic te serveste/
    De-i duci un fleac care sclipeste. 🙂

    Si totusi…
    Parca ii gasesc circumstante atenuante,/
    Cind are de-a face cu asa umanitate.

  8. Elena

    Cat adevar…

Comentează