c.â.n.d p.l.e.c.i d.e l.â.n.g.ă m.i.n.e
d.e p.i.l.d.ă l.a b.a.i.e
r.ă.m.â.n a.t.â.t d.e p.r.i.n.s
î.n v.e.r.t.i.j.u.l f.u.n.d.u.l.u.i t.ă.u
c.a.r.e î.m.i d.e.s.e.n.e.a.z.ă f.e.l.u.r.i
î.n c.a.r.e a.i v.r.e.a s.ă n.e i.u.b.i.m
î.n.c.â.t s.i.m.t. n.e.v.o.i.a s.ă i.a.u
o s.c.u.r.t.ă p.a.u.z.ă c.â.n.d
v.o.r.b.e.s.c d.e.s.p.r.e a.s.t.a
d.u.p.ă f.i.e.c.a.r.e l.i.t.e.r.ă.

vocea ei avea un hârâit
ca de ladă de zestre; şi într-adevăr
tot ce spunea era
atât de preţios

când fac un lucru frumos
mă hrănesc din el o vreme
apoi am nevoie să fac încă unul
şi încă unul;
lucrurile urâte mă urmăresc
în schimb, toată viaţa;
pentru că frumuseţea e trecătoare,
urâţenia, însă, nu.

în mijloc de mai, a nins
cu flori de uimire,
cu fulgi de ne-am atins

în mijloc de mai, a nins, vai
cu stropi de ocheadă
cu particule mici de mai stai

și ce-a mai nins în luna lui mai
cu petale albe de sfială,
cu visele tale erotice cu oameni și cai

a trebuit să ne îmbrăcăm gros în luna lui mai
tu – cu buzele mele călduroase și moi
eu – cu aburul fericit care se ridica din noi

când sîntem departe
nu mă gândesc la tine
ci la tot ce ne desparte

apele, munţii, genunile
sau stelele, norii, troposfera
sau loessul, piatra, magma

oare pe unde aş putea ajunge mai repede

tu ai un ghem
te joci cu el ca o pisică
imprevizibil ghem, imprevizibilă pisică,
tu ai un ghem
îl iei de un capăt
și îl deșiri ca să măsori distanțele
între tine și visele tale
într-o zi o să ajung la celălalt capăt
îți spui, acolo e sfârșitul,
așa îți spui,
tu ai un ghem
secundele trec,
tu ai un ghem făcut din fire de păr
milioane de fire păr, miliarde de fire păr
pe care le înnădești cu răbdare
ghemul crește,
secundele trec,
tu ai un ghem rotund ca un craniu cu niciun os
mai proeminent ca altul,
secundele trec,
eu am două andrele
poate sînt ochii
poate sînt brațele
poate sînt două cuvinte, le știi
cu care pot să croșetez
din ghemul tău o haină de blană de nurcă

am glumit, va fi de fapt un ceas,
da, o sa-ti crosetez un ceas care să măsoare
secundele care trec,
mai încet un pic decât
ceasul tău din berlin.

îți poți mișca sprâncenele când îți vorbesc
și tu știi asta
poți da din pleoape când mă uit în ochii tăi
și tu știi asta
ce frumos poți da din buze când taci
trebuie că știi asta
îți controlezi pomeții, mandibula, bărbia, ochii, oh, ochii
și al dracului de bine știi asta
fără să vrei dai din urechi când râzi,
și chiar dacă nu te interesează, știi și asta
dar slavă domnului, chestiile alea ale tale,
parcă descărcate în mortarul gingiilor
cu roaba, de un șantierist neatent,
chestiile alea de li se spune dinți
sînt absolut necontrolabile
și te trădează rămânând ușor,
foarte ușor, agățate în carnea buzelor
când ești nedumerită
și eu știu asta.

simtcămăsufociviipestemine
cumâiniletalefrumoasecuumeriităi
laţicâtşoldurilecupoftataderâslaglumelemele
cuceamaifrumoasăcurbădinlumedupăcareţiaimodelatbărbia
viipesteminecubuzeleasteacareseterminăatâtdefrumos
viipesteminemăsufocicuscutultăudefemeieputernică
îndosulcăruiaţiaipussufletullapăstrare
viipesteminesimtcănumaiamniciunfeldespaţiu
nicimăcarsăpunîntrecuvinteleunuipoemdespretine,ceironie

nu mai ninge cum ningea când eram mici
tu nu-mi mai zici ce obişnuiai să-mi zici

şi secunda parcă trece mai în pripă
grăbită pesemne să fie o clipă

până şi banalul coş de gunoi
s-a golit acum de antieroi

amorul e un antic urmaş al lui sex
sentimentele au fugit pe mail din plex

mersul s-a făcut fugă, fuga-goană
timpul e bani, banii-s icoană

cuvintele nu mai construiesc viitoruri, ci ziduri
dragostea noastră are mai şi mai multe riduri

aşază-te cu ochii către soare
închide-i, şi nu te gândi la mine, te rog
fă baie şi imaginează-ţi pe cine vrei tu
lângă tine, în afară de mine;
nu te gândi la mine când adormi,
fă sex cu cine vrei tu, în ce poziţie îţi place
şi încearcă să nu îţi trec prin faţa ochilor
nicio secundă,
mergi la birou, la mare, la sală,
la metrou
şi prefă-te că nu exist;
priveşte-te goală, în oglindă
şi nu te gândi la mine
dacă poţi.

mai știe
mai poate
mai înfloresc florile toate

mai verde
mai clar
decât mai, n-am alta habar

mai mult
mai intens,
mai e rock, restul sînt dance

mai a-hi
mai a-ho
şi de era dance, mai era o lună mișto

mai cireși
mai cărăbuși
decât ăia de mai, nu văzuși

m-ai ignorat
m-ai neiubit
până în ziua de mai când ne-am întâlnit

sat după sat se face oraş
lapte după lapte se-ntărește în caş
nisip după nisip face să fie deșert
dubiu după dubiu se cheamă incert

puşti după puşti ajunge om mare
pom după pom tot dă în floare
mac după mac compune câmpul de maci
divorţ după divorţ produce burlaci

nor după nor acoper-un soare
fulg după fulg se cheamă ninsoare
zi după zi se varsă-ntr-o săptămână
os după os se preface lent în ţărână

aşa e lumea de când o ştim
ne ducem, ne ducem şi nu mai venim

ai putea să-mi spui te iubesc
cu virgulă
ştii tu
virgula dupa care poate urma un dar
sau te iubesc punct
te iubesc două puncte
sau mai rău – te iubesc semn de exclamare
pe groaznicul te iubesc
semn de întrebare nici nu vreau să-l iau în calcul
ai putea sa-mi spui te iubesc cu diacritice
dar ar fi atât de ciudat
sau modernul te iubesc două puncte paranteză
care m-ar scoate din sărite
dar ce bine că mă iubeşti simplu
aşa cum sînt
fără semne de punctuaţie

se duc iubirile, se duc
ce fac iubirile? se duc
şi-apoi te lasă singur cuc

se duc din piele razele de soare
şi-ajungi pasăre călătoare

se duc săruturile din ureche
şi-apoi rămâi fără pereche

dusu-s-au inocenţele din spate de la bloc
şi-acum rămas-ai trist, fără de joc

a fost o vreme când puteai urni
munţii din loc doar cu prezentul lui a fi

pielea smeadă, fără riduri, negi şi păr
i-acum trecută, ca-n august florile de măr

dar ţi-a rămas în interior, pe un perete
un ochi deschis larg, pentru ţâţele de fete

eşti frumoasă ca o literă de mână
i-am spus
ai o piele fină ca de mesteacăn
mi-a răspuns

am crezut că n-o să mai vii niciodată
i-am zis
eu ştiam c-o să apari în cele din urmă
mi-a răspuns

miroşi a flori nemuritoare
i-am spus
ai gust de pământ de flori nemuritoare
mi-a răspuns

fă-mă să uit tot, moarte
i-am zis
nu mi-a mai răspuns nimic.